Mentorul Patriarhului Daniel, sursă “ION VĂLEANU” pentru fosta securitate…. 

Postat in Apr 7 2017 - 8:30am by Jurnalul24
|

“La baza oricărei averi se află o crima” (Honoré de Balzac)

În urma materialelor difuzate în numerele trecute ale publicației noastre am scos la iveală În premieră absolută adevăruri care nu au au fost pe placul multora din reprezentanții BOR.
După ce, s-au scris destul de mult despre problemele din sânul Mitropoliei Olteniei, despre fabrica ilegală de alcool a Mitropolitului Irineu, păduri tăiate la negru, sau apropieri nemaivăzute între un Mitropolit și o călugăriță, de astăzi înainte ne-am propus să arătăm cititorilor noastri că unii reprezentanți al Bisericii nu sunt atât de sfinți cât ar părea…

Cu mulți ani în urmă Profesorul Dumitru Staniloaie , nici nu gândea că după moartea sa, oamenii cărora le-a lăsat o moștenire, vor scrie despre el.
Ne-am propus să vorbim depsre această “crima”, despre un om fermecător, un fost preot, profesor de Teologie Dogmatică la Institutul Teologic Universitar din Capitală.

Mentorul Patriarhului Daniel, sursă “ION VĂLEANU” pentru fosta securitate….

Preotul Dumitru Staniloaie ajunge să facă un pact cu organele de securitate pentru prima dată în anul 1963, mai precis în luna septembrie când își ia și primul angajament scris în mod voluntar ca va furniza informații organelor de stat și cu care va fi mereu în contact.
Acesta mai spune că informațiile sale vor fi întotdeauna scrise, relatându-le obiectiv cu numele de “Ion Valeanu” în loc de numele său adevărat.


“Un om care tot timpul căuta un cal câștigător !
Securitatea l-a ajutat să publice volumele de Morală, de Mistică , era omul securității, omul statului domnule…., O figură ștearsă , care vorbea căzut în vânturi , tot felul de prostii .
În vremea aia el era doctorand la Cernăuți, a venit acasă, a amăgit-o pe asta cu șapte clase (nr. viitoarea soție), iar apoi nu a mai vrut să o mai ia de nevastă. Dupa aia s-au dus frații ei și l-au obligat, nici nu putea să o mai lase ca pierdea preoția. Eu îl știu, era mai mare decât mine. Era ucenicul lui Bălan (nr Mitropolitul Nicolae Bălan ) și el și Vasile Lăzărescu dar și Constantin Voicu. Mitropolitul, i-a promovat , i-a trimis în străinătate, apoi i-a băgat la Telegraful Român.”, mărturisește un preot bătrân care l-a cunoscut îndeaproape pe Pr Dumitru Staniloaie.

„A fost un om mare, dar lipsit de caracter . Avea un nepot Horia Dumitru Ionescu îi spuneau tatashu parcă, era băiatul surorii lui. S-a luptat mult pentru el ! Stătea pe la ușa lui Vasile Costin (Targovisteanul) la București și se ruga să îl bage pe ăla la doctorat.
În luna mai în 1992 a dat examen de bursă în strainatate nefiind licențiat , acest lucru îl făceau numai doctorantii domnule….., l-a trimis la bursă înainte să fie licențiat.
A fost în conflict toată viața cu profesorul Nicolae Chitescu pentru postul de Dogmatică din Institut, întotdeauna i-a plăcut să dribleze…”, continuă părintele cu o voce blandă.

Postumele lui Staniloaie

Pe lângă turnătoria la Securitate, în timpul liber mai și plagia…
Ardelean fiind, Preotul Dumitru Staniloaie își făcuse mulți prieteni. Bătea des drumul la Mănăstirea Sâmbătă de Sus, acolo unde a întâlnit mulți călugări. În ctitoria Brancovenilor, marele “Patriarh” al teologiei romanesti, cunoaste doi monahi de renume, un monah pe nume Serafim, iar altul Arsenie. Acest Serafim nu era nimeni altul decat marele SERAFIM POPESCU, calugar renumit si un mare vorbitor de limba greaca, iar celalalt era Arsenie Boca, despre care a aflat toata Europa.
Părintele Serafim Popescu, tradusese din limba greacă, de unul singur primul volum al Filocaliei. Prietenia strânsă dintre aceștia, l-a făcut pe cuviosul Serafim să împartă munca sa cu aceștia. Așa se face că în momentul publicării acestei opere, în prefață în loc de unul existau trei colaboratori: Popescu, Boca și Staniloaie. Mai târziu Profesorul Dumitru Staniloaie hotărăște să reediteze această carte, numai că numele celorlalți doi, a dispărut ca prin minune. De atunci și până azi, aceasta apare ca și cum ar fi fost scrisă de Staniloaie ci nu de Serafim Popescu. Din nefericire, Pr Dumitru Staniloaie nu s-a oprit aici. Prof. Dumitru Staniloaie pare că avea o aplecare în a “fura” ceea ce aveau altii… „Simbolica de Hr. Andrutzos”, nu a scăpat nici ea. Marele Staniloaie, adăugă primul citat abia după 119 pagini , dar asta este mai puțin important, pe lângă operele altor învățați care apar sub numele de Staniloaie. „Evanghelia de la Ioan “ , “CARTEA GLAFIRELOR”, “Scrisori către Imparatese”, dar și multe alte opere ale Sfântului Chiril al Alexandriei , nu sunt munca lui ci sunt traduse din limba greacă de către Doctorul Daniel Constatin de la spitalul Coltea din Capitală. Dr. Daniel Constantin ere un intelectual de renume al Bucureștiului, un vorbitor de limbă greacă, sancrita dar și limbi orientale. După traducerea operelor Sf. Chiril al Alexandriei, Dr. Constantin după traducere, depune traducerea la Biblioteca Sfântului Sinod. Mai târziu manuscrisul dispare, Prof. Staniloaie îi adaugă câteva note de subsol în felul lui, câteva explicații și așa apare traducerea operelor Sfântului Chiril sub numele de Staniloaie. Suntem în posesia multor probe care dovedesc plagiatele marelui “Patriarh” al teologiei românești, dar nu dorim să facem noi ca si ziar un inventar al cărților plagiate de Profesorul Staniloaie, lăsându-l pe Patriarh să poruncească supușilor lui acest lucru. Dacă Patriarhul Daniel poruncește să se facă o anchetă în acest caz, îi sugerăm să îi ceară un punct de vedere și doamnei Mihaela, “mama bibliotecii Sf. Sinod”.

Tiberiu Ilinca

The following two tabs change content below.

Comentari

comentari