Tratament naturist sindrom antifosfolipidic (SAFL)

Postat in Noi 1 2016 - 8:53pm by Jurnalul24
|

sindromul-antifosfolipidic

Sindromul antifosfolipidic (SAFL) – este o tulburare a coagulării caracterizată printr-o susceptibilitate crescută la formarea de tromboze arteriale şi venoase, şi la complicaţii asociate sarcinii (pierderea sarcinii, naştere prematură, preeclampsie). Sindromul apare datorită producţiei de anticorpi împotriva fosfolipidelor, care sunt componenţi ai tuturor membranelor celulare. Anticorpii din SAFL sunt îndreptaţi împotriva cardiolipinei (anticorpi anticardiolipinici, aACL) şi împotriva β2-glicoproteinei I (anticorpi anti-β2-glicoproteina I). SAFL poate fi primar (50% din cazuri, atunci când apare în absenţa altor afecţiuni autoimune) sau secundar (când coexistă cu alte afecţiuni, precum lupusul eritematos sistemic – LES, sclerodermie, artrită reumatoidă – AR, sindrom Sjogren, dermatomiozită, polimiozită). Rareori, SAFL poate evolua rapid către insuficienţă de organ, tromboze generalizate şi risc major de deces (SAFL catastrofic). Nu există nici un tratament cunoscut pentru sindromul antifosfolipidic (SAFL).

Unii pacienți cu sindromul antifosfolipidic nu prezintă nici un simptom al altei boli, în timp ce alții prezintă în asociere și lupus eritematos sau altă boală reumatica sau autoimună. Tradițional, acestea sunt denumite sindroame antifosfolipidice primare sau respectiv secundare. Deși anticorpii antifosfolipidici sunt legați clinic de sindromul antifosfolipidic, dacă sunt implicați în patogeneza sau sunt un epifenomen este încă neclar.

Frecvența actuală a sindromului în rândul populației generale este necunoscută. 5% dintre persoanele sănătoase prezintă anticorpi anticardiolipina, antifosfolipidici. Anticorpii anticardiolipina tind sa fie mai frecvenți la vârstnici. Aceștia anticorpi sunt detectați la 40% dintre persoanele cu lupus eritematos sistemic. Aproximativ jumătate dintre cazurile de sindrom antifosfolipidic nu sunt asociate cu o alta boala reumatica.

Sindromul antifosfolipidic contribuie la creșterea frecvenței pentru avorturi spontane sau accident cerebrovascular la persoanele tinere. Accidentul cerebrovascular se poate dezvolta secundar unei tromboze în situ sau embolizari care originează de la leziunile valvulare Libman, observate la pacienții cu acest sindrom. Boala cardiacă valvulara poate fi îndeajuns de severă pentru a necesita reînlocuire de valva. Embolismul pulmonar recurent sau tromboza poate conduce la hipertensiune pulmonara amenințătoare de viață.

Sindromul antifosfolipidic catastrofic, sever este rar și fatal, cu mortalitate de 50% prin infarcte multi-organice într-o perioada de zile-luni. Avortul spontan tardiv în trimestrul doi sau trei este comun, totuși poate apare în orice perioada în sarcina.

Cu toate acestea, există anumite remedii naturiste care pot ajuta pacienții să elimine sau să gestioneze simptomele provocate de sindromul antifosfolipidic, de aceea ne-am gândit să prezentăm câteva remedii naturale, pentru ca cei mai mulți dintre pacienți să rămână sănătoși și să poată trăi o viață normală.

Iată 5 tratamente naturale care ajută în lupta împotriva sindromului antifosfolipidic:

1. Policosanol

Policosanol este un produs natural hipocolesterolemiant extras din tulpina de trestie – de zahar, care conține un amestec de acizi alifatici in care predomina octocosanolul, hexacosanolul și triacontanolul, care ajută la scăderea nivelului de colesterol. Diferite studii au demonstrat eficiența acestuia împotriva sindromului antifosfolipidic. În general, studiile sugerează că policosanolul elimină agregarea plachetară cauzată de colagen și de acidul arahidonic.

Policosanol trebuie evitat de către persoanele însărcinate, sau de cele care alăptează și de cele alergice sau hipersensibile. De asemenea, trebuie evitată folosirea în combinație cu nitrați, aspirina, sau cu medicamentele care scad colesterolul sau presiunea arterială.

2. Acid aortic

Extractul aortic, de obicei se realizează din inimă de animale (oaie, vacă, sau de porc). Există mai multe substanțe în acest extract, inclusiv acidul aortic, care este un termen general care include mai mulți compuși, printre care și Mesoglycan. Conform studiilor realizate până în prezent mesoglycan-ul prezent în acidul aortic poate ajuta la tratarea pacienților cu tromboză venoasă profundă (TVP) și la tratarea sindromului antifosfolipidic.

3. Pycnogenol

Pycnogenol este o marcă înregistrată pentru proantocianidina, un complex de bioflavonoizi extras din scoarța arborelui Pinus Maritima, care crește pe coasta maritima a Franței. Este un antioxidant puternic studiat în combaterea unor afecțiuni produse de radicalii liberi precum: Alzeimer, Cancer, Degenerare Maculara, Glaucoma si Senilitate. Pycnogenol este un foarte bun antioxidant, cu un efect de antiimbatranire, stimulează funcția cerebrală, capilarele, sistemul circulator venos, ajuta vederea, combate alergiile, precum si un adjuvant in diabet. Intareste functia sexuala si imbunatateste calitatea spermei. Pycnogenol conține proantocianidine oligomerice (OPC), precum și alte bioflavonoide: catechina, epicatechina, acizi fenolici din fructe (cum ar fi acidul ferulic și acidul cafeic) și taxifolinul. În conformitate cu rezultatele unui studiu realizat pe oamenii de știință, Pycnogenolul poate ajuta la scăderea numărului mare de trombocite din rândul fumătorilor.

Pycnogenolul poate scădea în mod eficient numărul evenimentelor trombotice (tromboză venoasă profundă și tromboză venoasă superficială) în cazul persoanelor cu risc ridicat, în timpul zborurilor de cursă lungă. Edemul (umflarea) poate fi, de asemenea redus.

4. Rutin

Rutin (sau rutina) este un cristalin flavonolic glicozid de culoare galbenă prezent la diferite plante, se extrage în special din hrisca, ceai negru, coji de mere, ceapă și citrice. Este cel mai eficient tratament pentru tromboză venoasă superficială (SVT), care este o complicatie frecventa a varicelor. Un studiu sugereaza ca rutinul conține un medicament natural care se numește Venoruton®. Venoruton în combinație cu compresie elastică sau trombectomia, ofera multe beneficii împotriva sindromului antifosfolipidic.

5. Algă marină brună

Algă marină brună (Fucus Vesiculosus) este un algă ce trăiește de-a lungul coastelor nordice ale Atlanticului, oceanului Pacific și la nord de Marea Baltică. Studiile realizate în laborator au constatat proprietățile anticoagulante ale fucanilor sau a fucoidanilor, care se regăsesc în algele brune, precum bladderwrack.

Comentari

comentari