Atacul asupra drepturilor și libertăților, pe care statele moderne îl duc cu o insistență demnă de o cauză mai bună, îi face pe mulți oameni obișnuiți dar cu un minim bagaj de cultură generală să creadă că viitorul omenirii este cel zugrăvit de George Orwell în romanul-distopie “1984”. Din nefericire, după părerea noastră, realitatea este cu mult mai sinistră.

Mult mai puțini oameni au intrat în contact cu “Minunata lume nouă”, operă a scriitorului britanic Aldous Huxley. Această “utopie negativă”(după cum o numea însuși Huxley) zugrăvește o societate cu mult mai cruntă decât cea din “1984” scris de britanicul Orwell. În distopia orwelliană, personajul Winston Smith era un om ce nutrea încă sentimente de iubire, era dirijat de anumite dorințe și idealuri. În ciuda aparatului represiv pe care Partidul Socialist îl aruncase asupra Oceaniei oamenii mai puteau sa facă frondă chiar dacă în mod limitat. Deasemenea individul se putea exprima liber (chiar dacă în locuri ferite de ochii politrucilor). În distopia lui Orwell exista și o mică urmă de proprietate privată. Mai bine zis încă existau oameni în ciuda cruntei dictaturi.Chiar și călăul care îl torturează pe Smith are o față umanizată fiind dominat de mici sentimente pozitive (chiar dacă acestea sunt trecătoare). Nu trebuie să uităm că, Orwell a avut ca model pentru romanul său Uniunea Sovietică a acelor ani(1984) dar în același timp a scris romanul ca un avertisment pentru generațiile ce vor veni.

Vreau să ne concentrăm acum asupra utopicei Minunatei Lumi Noi descrisă în opera lui Huxley și a motivelor pentru care aș prefera mai degrabă să trăiesc în distopia lui Orwell decât în utopia negativă a lui Huxley. În primul rând vreau să speculez asupra faptului că titlul “Minunata lume nouă“ a fost pus în mod ironic de Huxley. În al doilea rând Huxley nu a scris aceasta carte ca să îi servească pe “Arhitecții lumii moderne” așa cum îl acuză unii indivizi care exagerează cu teoriile conspirației. Asta în ciuda faptului că Aldous Huxley a avut mai mulți membri care au servit Noua Ordine Mondială. Huxley a scris cartea (în anul 1931 mai precis) ca avertisment, fiind cutremurat în urma unei vizite în SUA de modul în care “the American way of life” i-a dezumanizat pe cetățenii acestei țări. Aldous Huxley a scris această operă militând în același timp ca Anglia să nu preia și ea modul de viață american. Huxley a fost revoltat, și ar fi și mai revoltat dacă ar mai trăi, de modul în care societatea de consum a distrus identitatea individuală.

În Minunata Lume Nouă, omenirea este mult redusă numeric (practicându-se un sever control al populației), iar un precis sistem de caste guvernează societatea. Nu sunt lipsuri, iar oamenii sunt fericiți aproape tot timpul. Când nu sunt fericiți există soma, drogul ce le aduce bucuria și lipsa de griji aproape instantaneu. Reproducerea naturală a dispărut existând doar sexul lipsit de obligații. Nou născuții apar pe lume cu ajutorul tehnicii moderne (cu anumite excepții) și sunt crescuți în instituții de stat. Încă de la naștere destinul lor le este hotărât: mai precis din ce castă vor face parte, cum se vor comporta și cum vor gândi în societate. Singurii indivizi privilegiați sunt cei din castele superioare. Ei se pot înmulți în mod natural și pot să evolueze oarecum liberi. Puțin revoltător este modul în care societatea se comportă cu celelalte caste. Cei din castele inferioare sunt programați să aibă un anumit comportament. Gândirea lor le este strict limitată prin mijloace tehnice și nu și-o pot dezvolta nici dacă ar dori acest lucru. Dețin doar cunoștințele necesare meseriei lor și nu se pot revolta sau opune regimului deoarece au fost programați să nu o facă.

Sentimentele de iubire față de persoanele de sex opus și relațiile romantice sunt considerate total tabu. În lumea lui Huxley nu există decât sexul ca metodă de recreere. Familia tradițională este de domeniul trecutului. Dacă în distopica lume orwelliana, copii încă mai erau crescuți în cadrul unei familii, în utopica lume negativă creionată de Huxley copiii sunt crescuți de stat, pentru stat și cum dorește statul. Mai precis sfârșesc prin a fi o rotiță în mecanism. O rotiță limitată în gândire, fără sentimente, fără năzuințe, un automaton. Moartea este finalul în această societate dirijată de un ateism fără suflet. Indivizilor nu le e frică de moarte deoarece li se spune că și-au făcut datoria și că societatea poate merge mai departe și fără ei.

În utopica “Lume Nouă” nu mai există individualism, deoarece oamenii sunt încurajați să socializeze în continuu. Astfel individul va fi modelat non-stop de către grup și nu grupul va fi modelat de individ. Personalitățile (dacă se mai pot numi personalități) protagoniștilor principali sunt plate, fade, fără culoare și se comportă conform algoritmilor ce le-au fost introduși în creier. Anomaliile precum “sălbaticul “ John și Bernard sunt insignifiante.

Lumea înfățișată de George Orwell în distopia sa arhicunoscută este doar o lume intermediară și necesară, în viziunea „Arhitecților lumii”,”1984” nu înseamnă control total. Este doar un viol executat asupra intimității individului. Controlul total înseamna ceva cu mult mai întunecat. Înseamnă să dirijezi în totalitate comportamentul individului fără ca acesta să realizeze acest lucru așa cum o face în romanul orwellian. Un individ fără sentimente, rece și ignorant este un adevărat robot din carne și oase este visul oricărui tiran bine pregătit. Vedem semnele acestui tip de comportament și în țara noastră. Îl vedem în răceala celor din jur, în incultura și ignoranța “vedetelor” prefabricate. Îl vedem în zâmbetul fals și exersat al corporatiștilor ce bântuie ca niște sclavi moderni culoarele corporațiilor.

Sclavii negri de pe plantațiile de sfecla de zahăr din Haiti sau Cuba precum și cei de pe plantațiile de bumbac aveau un atu față de sclavii moderni, ei conștientizau faptul că sunt sclavi și căutau să scape de condiția lor în orice mod posibil. Unii dintre ei aveau o conștiință foarte puternică a adevăratei lor valori încât au luat steagul luptei contra opresorilor. Cel mai bun exemplu este fostul sclav devenit general Toussaint L’ouverture, care a eliberat Haiti de sub coloniștii spanioli. Cetățenii moderni care se cred superiori negrilor trebuie să ia aminte că degeaba ești alb și “profi” strict într-un domeniu cât timp nu vezi imaginea de ansamblu și nu realizezi faptul că ești un simplu ignorant ușor de dus de nas…”1984” este doar ultima etapă către “Minunata lume nouă”…”Minunata Lume Nouă” nu va mai avea nevoie de camere de supraveghere și drone, nu va fi nevoie de aparate de citire a gândurilor, nu va fi nevoie de NSA, CIA, FBI. În Minunata Lume Nouă nu mai sunt infracțiuni, nu mai există opoziție sau frondă față de stat, nu mai există gândire și conștiință. Toate acestea vor fi șterse pentru eternitate din creierul individului astfel încât acesta să se comporte numai și numai conform modului în care a fost programat. Nimic în plus, nimic în minus….

Autor: Cimpoieru Ciprian

Comentari

comentari