În termen popular atunci când spunem braț avem tendința de a ne referi la întreg membru superior; cu toate acestea, tehnic, cuvântul braț indică porțiunea dintre articulațiile umărului și cot. Dar, cum se mai numesc oasele? Brațul ca atare conține un singur os numit humerus. Partea superioară a membrelor, care pornește de la cot până la încheietura mâinii, pe de altă parte, se numește antebraț și constă în schimb de două oase destul de subțiri numite radius și ulna.

În acest articol vă oferim o listă a oaselor brațului pentru a ști cum și unde se găsesc acestea.

Oasele brațului: HUMERUSUL

Este un os lung, pereche, care formează scheletul braţului. Este folosit împreună cu mușchii pentru a dezvolta forța. Prezintă o diafiză și două epifize (proximală, distală). Diafiza sau corpul humerusului are 3 fețe (antero-laterală, antero-medială, posterioară), 3 margini (anterioară, laterală, medială). Epifiza sau extremitatea proximală (superioară) se articulează cu scapula și prezintă câteva formațiuni anatomice (capul humerusului, colul anatomic, tuberculul mare, tuberculul mic, șanțul intertubercular, colul chirurgical). Epifiza sau extremitatea distală (inferioară) se articulează cu radiusul și ulna și prezintă o parte articulară – condilul humerusului (pe care se află capitulul, trohleea, 3 fose: radială, coronoidă, olecraniană) și o parte nearticulară – epicondilii (epicondilul medial și lateral).

Orientare. Se aşază: în sus extremitatea prevăzută cu un cap sferic, medial suprafaţa ei articulară, anterior şanţul profund pe care această extremitate îl prezintă.
Torsiunea humerusului. Axul transversal al capului humerusului şi cel al condilului numeral nu se află în acelaşi plan frontal. La adult ele formează un unghi ascuţit, deschis lateral, are 14-20° şi denotă torsiunea osului. La nou-născut unghiul are aproximativ 60°.

Oasele brațului: ULNA

Ulna sau cubitusul este un os lung și pereche, situat în partea medială a antebrațului, așezat medial față de radius cu care formează scheletul antebrațului. Ulna se află în prelungirea degetului mic. Ulna prezintă un corp și două extremități sau epifize. Corpul ulnei are trei fețe (anterioară, medială și posterioară), trei margini (anterioară, posterioară și laterală sau interosoasă). Extremitatea (epifiza) superioară prezintă două procese (olecran și procesul coronoid), două incizuri (trohleară și radială) și tuberozitatea ulnei. Extremitatea (epifiza) inferioară prezintă capul și procesul stiloid. Ulna se articulează cu humerusul (proximal), radiusul (proximal și distal) și piramidalul (distal).

Pe scheletul articulat el este puţin oblic de sus în jos şi medio-lateral, formând cu humerusul un unghi, cu deschiderea laterală.
Orientare. Se pune în sus extremitatea mai voluminoasă, anterior scobitura acestei extremităţi, iar lateral marginea cea mai ascuţită a osului.

Oasele brațului: RADIUSUL

Este un os lung şi pereche, situat la partea laterală a antebraţului, în dreptul policelui. Radiusul este un os lung, pereche, care împreună cu ulna formează scheletul antebraţului. El este aşezat lateral extern față de ulnă. Radiusul prezintă un corp şi două extremităţi. Corpul este de formă rotundă în partea superioară şi de prismă triunghiulară în cea inferioară, prezintă: creasta interosoasă şi tuberozitatea radială. Extremitatea superioară a radiusului are formă cilindrică şi poartă denumirea de cap radial. Acesta prezintă o suprafaţă articulară scobită, aşezată pe faţa superioară, numită foseta capului radial. Extremitatea inferioară a radiusului prezintă o proeminenţă osoasă care pleacă de pe faţa laterală şi se prelungeşte în jos, numită apofiza stiloidă a radiusului, se articulează cu capul cubitusului scafoid semilunar.

Orientare. Se aşază în jos extremitatea cea mai voluminoasă, posterior faţa ei prevăzută cu şanţuri, lateral procesul descendent al acestei extremităţi.


În concluzie, singurul os al brațului se numește humerus și în comparație cu celelalte oase ale brațelor este destul de lung.

Comentari

comentari